Tranziție fără sfârșit? Păcănelele dispar din Ploiești… cândva, poate în alt mandat. Hai, că puteți!
Primarul Mihai Polițeanu anunță public că Ploiești va rămâne fără „păcănele”, o promisiune reluată constant și prezentată drept dovada fidelității față de angajamentele din campanie. Mesajul este livrat ferm, cu accente morale, în linia discursului care i-a adus capital electoral și, în cele din urmă, fotoliul de primar.
De altfel, aproape fiecare subiect sensibil ajuns în dezbaterea publică este rapid preluat și integrat într-un mecanism de comunicare bine pus la punct. Primarul și echipa sa reacționează prompt, aparițiile sunt atent dozate, iar temele cu impact emoțional sunt transformate în declarații cu priză la public. Susținătorii vorbesc despre consecvență și asumare; criticii invocă existența unei veritabile mașinării de PR, susținută de o presă locală prea puțin dispusă la spirit critic și mult prea generoasă în elogii.
În cazul jocurilor de noroc, anunțul vine pe fondul cadrului legislativ creat de Guvernul României, care permite consiliilor locale să decidă fie supraimpozitarea, fie eliminarea acestor activități. Edilul a transmis că va iniția un proiect de hotărâre pentru interzicerea lor pe raza municipiului, urmând ca decizia să fie supusă votului Consiliului Local.
Numai că realitatea administrativă este mai complicată decât sloganul „oraș fără păcănele”. Eliminarea nu poate fi făcută peste noapte. Activitatea este legală, autorizațiile sunt în vigoare, iar primarul însuși admite că va exista o perioadă de tranziție. Estimările variază de la câteva luni până la un an sau chiar mai mult, în funcție de proceduri și de expirarea licențelor existente.
Aici apare însă miza reală. Fără sălile de jocuri, bugetul local ar pierde o sursă de venit din taxe și impozite, chiar dacă primarul vorbește, aparent indiferent, despre acest subiect, susținând că suma ar fi „infimă” Or, administrația are nevoie de bani pentru a-și susține cheltuielile și proiectele. De aceea, tranziția devine și un colac de salvare politic: promisiunea este rostită cu fermitate, dar aplicarea este împinsă suficient de departe încât efectele financiare și administrative să fie amânate. Calendarul se suprapune convenabil peste finalul mandatului, lăsând loc pentru capital electoral și pentru eventuale noi ambiții politice.
Parcursul politic al lui Mihai Politeanu este adesea invocat în această ecuație. Provenit din zona ONG, ulterior asociat cu Uniunea Salvați România și perceput în ultima perioadă ca apropiat de Partidul Național Liberal, edilul a cultivat imaginea unui profitor. În discursurile sale a făcut frecvent referire la modele administrative precum Ilie Bolojan sau Nicușor Dan, sugerând că sprijinul și relațiile politice potrivite pot aduce fonduri și dezvoltare.
Cu toate acestea, pentru o parte a opiniei publice, orașul nu reflectă promisiunea unei transformări spectaculoase. Între declarații și rezultate palpabile persistă un decalaj care alimentează criticile. În acest context, tema păcănelelor devine mai mult decât o măsură administrativă: devine un test al coerenței.
Dacă interdicția va fi dusă la capăt într-un termen clar și fără artificii procedurale, primarul își va consolida imaginea de om care își respectă angajamentele. Dacă însă totul va rămâne într-o tranziție prelungită, convenabil sincronizată politic, atunci acuzațiile privind dominația imaginii asupra faptelor vor căpăta și mai multă greutate.
În final, nu sloganul va conta, ci rezultatul. Iar Ploieștiul va judeca nu intenția declarată, ci schimbarea concretă.