Dorel de la Ploiești – Sorin Dan, utilul care nu-și vede lesa

Nu am fi vrut să scriem din nou despre AUR. Dar, din păcate, AUR Prahova pare hotărât să ne ofere zilnic subiecte noi: incompetență, trădări, haos intern, discursuri contradictorii și improvizații jenante. Totul indică un lucru clar – nu există un lider, nu există direcție, nu există coerență. Există doar personaje scoase în față la întâmplare, expuse public și sacrificate fără milă.

Cel mai recent exemplu este consilierul AUR Sorin Dan, un caz aproape didactic despre ce se întâmplă atunci când politica ajunge pe mâna celor fără convingeri, fără pregătire și fără coloană vertebrală.

Dacă ipocrizia ar circula pe șine, Sorin Dan ar fi deja vatman. În doar trei luni, consilierul AUR a reușit performanța rară de a spune un lucru și exact opusul lui, fără să clipească, fără să explice și fără să-și ceară scuze. Nu vorbim de o nuanță, de o ajustare sau de o reevaluare argumentată, ci de o răsturnare grotescă de poziție, făcută pe genunchi și livrată cu stângăcie.

Acum trei luni, Sorin Dan decreta că tramvaiul „încurcă”, că trebuie scos din peisaj și înlocuit cu autobuze electrice sau troleibuze. Propunerea nu era una izolată, ci asumată în interiorul AUR, cu desființarea stațiilor insulă și sacrificarea transportului pe șine pentru iluzia unor benzi în plus. Atunci, tramvaiul era problema supremă. Astăzi, același Sorin Dan, aflat lângă primarul Polițeanu, descoperă brusc că tramvaiul este salvarea orașului și că achiziția de tramvaie noi este „cea mai bună soluție”.

Nu s-au schimbat datele, nu s-au schimbat studiile, nu s-a schimbat realitatea. S-a schimbat doar decorul și omul de lângă el. S-a schimbat doar cine stă lângă el la microfon. Aceasta nu este adaptare politică, ci supunere. Iar Sorin Dan nu pare să înțeleagă nici măcar acest lucru: că este folosit. Scos în față nu pentru competență, ci pentru a livra un mesaj convenabil altora, apoi lăsat să se încurce singur în propriile contradicții. Când nu ești capabil să-ți susții propriile idei și le abandonezi la prima conferință de presă, nu ești politician – ești recuzită.

Discursul lui Sorin Dan a fost, ca de obicei, bâlbâit, confuz, lipsit de coerență, o succesiune de fraze care se calcă singure în picioare. Este departe de orice urmă de viziune sau competență administrativă. Nu inspiră încredere, nu convinge și nu conduce. Este, mai degrabă, exemplul clasic al personajului scos în față ca să fie compromis, exact ca în bancul cu calul dus la târg nu ca să fie vândut, ci ca să fie făcut de rușine.

Iar tabloul devine complet când ne amintim că vorbim despre același personaj care, prin propria declarație, vorbea cu sine și avea vise umede de mărire politică, visându-se viceprimar. Politica românească a mai cunoscut astfel de episoade de autoiluzionare. Diferența este că, de regulă, asemenea personaje rămân subiect de studiu în manuale sau anecdote. În cazuri celebre, unii se cred Napoleon, alții Burebista. În varianta locală, Sorin Dan se visa viceprimar.

Desigur, nu este nimic ilegal să visezi. Devine însă periculos când visele sunt confundate cu realitatea, iar lipsa de consistență este livrată ca politică publică. Când un om nu reușește să lege coerent două idei despre transportul orașului, dar se proiectează mental în funcții executive, nu mai vorbim de ambiție, ci de ridicol public.

Aceasta nu mai este doar inconsecvență. Este lipsă totală de coloană vertebrală politică, dublată de o autosuficiență greu de explicat. Astăzi demolezi tramvaiul în discurs, mâine îl ridici în slăvi, poimâine te visezi viceprimar, iar între timp orașul rămâne blocat între fantezii și bâlbâieli.

Când un consilier local ajunge să se contrazică singur într-un interval atât de scurt și să se ia atât de în serios fără a avea acoperire, problema nu mai este doar a lui. Este a partidului care îl promovează. AUR Prahova nu mai poate pretinde seriozitate atâta timp cât confundă scena politică cu un exercițiu de autoiluzionare.

Orașul are nevoie de soluții, nu de personaje. De oameni care gândesc limpede, nu de figuranți care se visează ceea ce nu sunt. Iar Sorin Dan, prin propriile declarații și contradicții, a ales singur rolul: de exemplu negativ.