Folosirea ONG-urilor și a persoanelor cu dizabilități în jocul de imagine al lui Polițeanu

Primarul Polițeanu nu se dezice. Nu de problemele orașului, nu de realitate, nu de haosul din transportul public. Se dezice doar de responsabilitate. În schimb, își asumă cu zel imaginea. O imagine lustruită cu grijă, construită pe decoruri emoționale și pe manipularea subtilă a cauzelor sensibile.

În ședința în care s-a votat oportunitatea achiziției de tramvaie, Polițeanu a invitat în sală reprezentanți ai ONG-urilor care se ocupă de drepturile persoanelor cu dizabilități. La prima vedere, un gest care ar părea atent și responsabil. Doar că, în realitate, a fost un act de oportunism politic josnic, menit să-i confere aparența de lider implicat și sensibil la probleme sociale. Acești oameni, care merită respect și atenție reală, au fost transformați, fără voia lor, într-un instrument de spectacol politic, o perdea de fum menită să mascheze incapacitatea administrației de a rezolva problemele reale ale orașului.

Nu e prima dată când Polițeanu se folosește de astfel de pretexte pentru a-și construi imaginea. Participarea ONG-urilor în ședințele de consiliu, mai ales în contexte de vot, nu a fost decât un moment strategic, un mod perfid de a crea emoție și simpatie pentru propria persoană, în timp ce orașul rămâne prizonierul incompetenței și lipsei de viziune.

La Polițeanu, totul e despre aparență. Despre cum dă bine. Despre cum sună. Despre cum se vede pe Facebook. Când e vorba de acțiuni concrete, dispare. Stă pe margine, asistă, mimează implicarea. Merge la evenimente, ține discursuri „sensibile”. Dar când trebuie să pună mâna și să rezolve – infrastructură, management, priorități – orașul rămâne singur.

Achiziția de tramvaie? Circ. O tichie de mărgăritar pe un cap gol. Ploieștiul nu are infrastructura necesară, compania de transport public se clatină la marginea insolvenței, iar primarul face paradă cu tramvaie ca și cum ar fi soluția salvatoare. Nu este. Este doar o piesă de PR.

Să fim serioși: în Ploiești sunt două linii de tramvai, dintre care cel puțin una nu își mai are sensul. Zona este deja deservită de alte mijloace de transport. Totul este pentru poză, nu pentru oameni.

Și nemulțumirea crește. Din ce în ce mai mulți ploieșteni care l-au votat se declară dezamăgiți, regretă că i-au oferit încrederea lor și simt că orașul a fost lăsat pe mâna unui primar preocupat mai mult de oglinda propriului PR decât de soarta comunității.

Transportul public nu se repară cu emoție și invitați „potriviți” în sală. Se repară cu infrastructură, cu management, cu investiții logice și cu asumare. Iar Polițeanu nu livrează nimic din toate acestea. Livrează doar imagine.

Ploieștiul nu are nevoie de circ, de spectacol sau de tichete de PR. Are nevoie de un primar care să-și asume problemele orașului, nu să se folosească de ele ca de accesorii pentru propria imagine. Până când Polițeanu va înțelege diferența dintre administrare și marketing, orașul va continua să sufere, iar cetățenii care i-au oferit votul vor continua să se întrebe dacă au greșit alegerea – întrebarea pe care, din păcate, deja mulți și-o pun.