Experții din Depogaz, „executați” în secret
Cum a fost sacrificată performanța lui Vasile Cârstea pentru experimentele manageriale ale Mădălinei Moise
O instituție strategică pentru securitatea energetică a României, Depogaz, traversează una dintre cele mai tulburi perioade din istoria sa recentă. Ceea ce a început prin revocarea intempestivă a lui Vasile Cârstea – un manager cu rezultate certificate – s-a transformat rapid într-un haos organizațional coordonat de actualul director, Mădălina Moise.
Revocarea „fără justă cauză
Un abuz pe față Demiterea lui Vasile Cârstea, deși acesta raporta depășiri ale indicatorilor de performanță de peste 100%, rămâne un semn de întrebare major asupra modului în care Ministerul Energiei înțelege să gestioneze competența. Surse din cadrul companiei și chiar voturile contra din Consiliul de Administrație confirmă că înlăturarea sa nu a avut la bază criterii economice, ci pare a fi rezultatul unor reglări de conturi administrative, lăsând un gol de expertiză greu de acoperit.
Noua organigramă – „Documentul Fantomă”
Sub conducerea Mădălinei Moise, transparența pare să fi devenit un concept arhaic. Salariații și specialiștii cu vechime reclamă implementarea unei noi organigrame, ținută „la secret”, prin care fluxurile de lucru au fost paralizate. În loc să prioritizeze investițiile în depozitare, noua conducere pare mai preocupată de redesenarea liniilor ierarhice pentru a izola vocile critice și experții care au construit proiectele de modernizare ale Depogaz.
Era interimatelor: Loialitate în loc de experiență
Haosul este alimentat de o politică de cadre cel puțin discutabilă. Specialiștii care au dedicat decenii sistemului sunt trecuți pe „linie moartă”, fiind înlocuiți strategic cu șefi interimari. Problema majoră? Mulți dintre acești noi decidenți nu au experiența tehnică sau managerială necesară pentru complexitatea activității de înmagazinare a gazelor naturale.Această strategie a „omului nou” nu face decât să vulnerabilizeze Depogaz într-un moment în care stabilitatea sistemului energetic este critică. În timp ce profesioniștii sunt îndepărtați, compania riscă să devină un laborator de experimente administrative, unde miza nu mai este performanța, ci controlul absolut asupra unei structuri tot mai opace.